ani de muncă invizibilă și un singur prag mental

ani de muncă invizibilă și un singur prag mental

Partea I

Performanța nu a început cu trofee, ci cu o schimbare de perspectivă

Chiar și în plină rutină de antrenament, încerca să își creeze senzația de „prima dată”.

„Aveam în obicei o practică de a mă întreba tot timpul ce vreau acum, ce vreau să fac, cum vreau să fac lucrurile. Și, practic, prin obiceiul ăsta simțeam că fac lucrurile pentru prima dată, chiar dacă erau aceleași lucruri”, a spus Horia.

Această abordare l-a ajutat să reducă diferența dintre antrenament și meci. „Eu nu mai joc, nu mai fac antrenamente și meci, eu joc tenis.”

Prima plecare și gustul libertății

Una dintre amintirile definitorii rămâne prima plecare din țară, la 11 ani, la un turneu în Corsica. Zborul cu avionul i-a deschis o lume nouă.

„Și acum pe undeva am șervețelele de la Air France. Pentru că a fost așa o experiență care m-a marcat cu o nuanță de: «Ce fac eu aici? Pot să călătoresc, să văd lumea…

Citeste mai mult

Articole recomandate

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *