Dali dezvoltase pentru părintele psihanalizei o admirativă obsesie. Relatează întâlnirea cu Sigmund Freud în cartea sa „Viața secretă a lui Salvador Dali” (obișnuia să vorbească despre sine la persoana a treia, zicându-și cel mai adesea Divinul Dali):
„L-am întâlnit în cele din urmă pe Freud la Londra. Mă însoțeau Stefan Zweig și poetul Edward James. Contrar așteptărilor mele am vorbit puțin, dar ne-am sorbit din ochi. În afară de pictura mea pe care o admira, Freud nu știa nimic despre mine. Am încercat să par în ochii lui un fel de dandy al «intelectualismului universal». Am aflat pe urmă că îi făcusem o impresie exact contrară. Înainte de a-l părăsi am vrut să îi las o revistă cu un articol despre paranoia. Am deschis, deci, revista la pagina cu articolul meu, rugându-l să binevoiască să-l citească, dacă își va găsi timp pentru așa ceva. Freud continua să mă privească-țintă, fără să dea nici o atenție la…
