By Partea I
Unul dintre cele mai puternice momente ale discuției a fost rememorarea unei experiențe din copilărie, pe care Bârlogeanu o descrie ca fiind definitorie pentru parcursul ei interior. „Am avut așa un moment de, cum să zic, cred că am experimentat ce înseamnă, în momentul acela, iubirea unui părinte așa cum, probabil, aveam nevoie și nu s-a întâmplat să o trăiesc”, a mărturisit aceasta.
Ea explică faptul că astfel de trăiri pot apărea în copilărie, mai ales în contexte dificile, și pot funcționa ca un mecanism de protecție: „Când părinții noștri nu sunt, rolul lor este preluat de acest spirit care ne protejează.”
Discuția a mers mai departe spre ideea de sens și „centru” interior – acel spațiu în care omul este cu adevărat conectat la sine. Potrivit Laviniei Bârlogeanu, acesta nu este ușor de atins și nici permanent accesibil: „Putem să ne gândim la el ca la esența noastră, de care ne putem apropia…
